Centrul de Creatie Atelierele ILBAH se afla intr-una din cele mai vechi si cunoscute zone istorice din Bucuresti, zona Mantuleasa.
“Spiritul locului” este conceptul la care face referire Martin Heidegger ca fiind esența unei opere arhitecturale, esență moștenită din caracteristicile sitului, din identitatea locului. Conform filozofului, locul transferă obiectului așezat pe el esența sa.
Istoricul Mantulesei
Strada este una dintre cele mai fascinante strazi ale capitalei. Facuta cunoscuta mai ales prin intermediul nuvelelor fantastice ale lui Mircea Eliade, Mantuleasa este o strada linistita, cu case frumoase, boieresti si castani seculari care amintesc de Micul Paris. Chiar daca tramvaiul nu mai circula pe Mantueasa, casele au ramas aceleasi, frumoase si misterioase, cu garduri inalte care ascund taine numai de ele stiute.
Mahalaua Mantuleasa apare in peisajul capitalei la sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, ca una dintre mahalalele de la capatul Bucurestiului, locul unde se aflau cartierele negustorilor bogati. Prima mentiune despre ulita Mantuleasa apare in anul 1707. Ulita Mantuleasa apare configurata inca de pe vremea lui Constantin Brancoveanu si s-a dezvoltat in jurul bisericii cu acelasi nume. Numele ulitei vine de la gradina negustorului Manta si a sotiei sale, Stanca, denumita si Mantuleasa.
In timpul lui Alexandru Ioan Cuza, strada Mantuleasa face parte dintr-un cartier select al capitalei, marginit de gradini de zarzavat si case. Strada mai pastreaza si acum structura de acum 300 de ani si biserica. Din anul 1911, Mantuleasa este o strada pietruita si bine definita in structura rutiera a capitalei. In aceasta perioada, Mantuleasa se schimba radical si devine una dintre cele mai frumoase strazi ale Bucurestiului. Cu aspectul sau rezidential, Mantuleasa este cartierul liber profesionistilor secolului XIX.
Intre anii 1914 – 1917 celebrul Mircea Eliade invata la scoala de pe strada Mantuleasa. Strada isi pune amprenta asupra personalitatii scriitorului, care este fascinat de Mantuleasa. Eliade evoca aceasta strada in cateva dintre nuvelele sale fantastice, in „La tiganci” si „Pe strada Mantuleasa”. In nuvela „Pe strada Mantuleasa”, Eliade vorbeste cu patos despre strada misterioasa din centrul capitalei si locul unde si-a petrecut cativa ani din viata. Scoala in care a invat Eliade era o cladire mare si robusta, inconjurata de castani. De altfel, castanii de care vorbeste Eliade in nuvela sa se afla si astazi pe strada Mantuleasa.
Legenda Mantulesei
Legenda spune ca pe la 1700 traia un negustor bogat, Matei Manta, care era casatorit cu jupaneasa Stanca, de la care primise ca zestre pamanturile de la capatul Podului Targului din Afara (actuala Calea Mosilor). Negustorul si sotia sa aveau o gradina mare si o casa boiereasca cu multe incaperi, cu grajd si sura pentru trasuri. Negustorul Manta nu traieste insa foarte mult si ii lasa prin testament sotiei sale toate averile si terenurile. Despre gradina familiei se mai spune ca era intr-un cartier frumos si curat, insa plin de caini „rei”, la lasarea serii.
Dupa moartea sotului sau, jupaneasa Stanca imprejmuieste gradina conacului cu un gard din nuiele. Se spune ca la lasarea serii, cei care treceau prin mahala se aparau de cainii rai rupand nuiele din gardul jupanesei. Legenda spune ca in scurt timp, gardul de nuiele al jupanesei a disparut. De aici a aparut si proverbul „a luat din gardul Mantulesii”, adica a luat de unde nu este nimic. Vaduva lui Manta a continuat sa locuiasca in conacul ei luxos. Se spune ca Mantuleasa era o femeie frumoasa , care ducea o viata de lux si ii placea sa cheltuie. Petrecerile luxoase pe care le organiza la conac au dus-o in scrut timp la faliment, miscorand astfel averea pe care negustorul i-o lasase la moarte.
Catre sfarstiul vietii, Mantuleasa s-a hotarat sa ridice o biserica pentru pomenirea ei si a raposatului sot. Jupaneasa nu apuca insa sa isi vada visul ctitoriei realizat. Ea moare rapusa de o boala grea. Dupa moartea sa, cea care continua lucrarea jupanesei este Maria Manta, sora raposatului negustor, Matei Manta. Astfel se naste Biserica Mantuleasa si in jurul ei strada si mahalaua Mantuleasa, o strada importanta in acele vremuri, drum de legatura intre Podul Targului de Afara si Calea Calarasilor, unele dintre cele mai vechi artere comerciale din Evul Mediu.
Biserica Mantuleasa
Biserica Mantuleasa a fost ctitorita de jupaneasa Mantuleasa, sotia negustorului Manta. Dupa o viata indestulatoare si luxoasa, jupaneasa se hotaraste sa ridice o biserica in amintirea ei si a sotului sau. Mantuleasa nu apuca sa vada biserica inaltata, ea murnd in urma unei boli. Cea care continua lucrarea bisericii este sora negustorului Manta, Maria Manta. Biserica este gata in 1733 si este tarnosita in anul 1734 cu hramul Sfintilor arhangheli Mihail si Gavriil.
Lacasul de cult este ctitorit pe vremea domnitorului Grigore Ghica si este zidita in stilul brancovenesc, in forma de cruce, cu altar, naos, pronaos, pridvor si clopotnita. Aceasta biserica este una dintre cele mai vechi lacasuri de cult din Bucuresti. Picturile murale ale bisericii sunt realizate in fresca bizantina si prezinta caracteristice rare in pictura bisericeasca. Stalpii bisericii sunt impodobiti cu vrejuri de vita de vie, frunze si struguri.
Picturile infatiseasa episoade religioase importante precum Cina cea de Taina si numerosi apostoli si episcopi. Un alt element interesant il reprezinta pictura din prodvor care prezinta hore de doamne si domnite, un motiv intalnit rar in pictura bisericeasca.
Curtea bisericii a servit si ca cimitir si se mai pot vedea si astazi cateva pietre si inscriptii funerare. Interesanta este si istoria clopotului bisericii. Acesta a fost construit din otelul confiscat de armata romana in Primul Razboi Mondial.
Sursa: www.acasa.ro