Iulia Vlad, trainer Curs Proiectare Vestimentara – Constructie Tipare
Moda, moda si iar moda… Sunt zeci, chiar sute de ani de cand oamenii isi doresc sa fie „la moda”, „in pas cu moda”, sa se identifice cu modelele de pe catwalk sau cu vedetele, cu personalitatile care le influenteaza alegerile in materie de fashion.
Conceptul de moda a nascut totodata si o meserie, designerii vestimentari, persoane creative ce impun prin viziunea lor culorile, materialele si croielile articolelor vestimentare. Datorita ideilor lor, ne putem imbraca in concordanta cu personalitatea noastra, subliniind anumite trasaturi care ne scot in evidenta, ne pun in valoare. Si nu de putine ori, obiectele vestimentare ajung sa fie adevarate opere de arta.
Pentru ca ideile unor designeri sa se materializeze si sa ajunga la beneficiarul final – cumparatorii, cei care le vor purta creatiile – este insa necesar sa fie parcurs un drum lung. Un drum care la un capat are designerul, iar la celalalt croitorul. Intre cele doua, mai exista o persoana extrem de importanta, si anume proiectantul vestimentar.
Proiectantul vestimentar, veriga esentiala in procesul de productie
In decursul timpului, proiectarea vestimentara a castigat tot mai mult teren, devenind o veriga foarte importanta in procesul de obtinere a unui produs vestimentar. De aceea, la realizarea unei colectii de moda, o buna colaborare intre designer si proiectant este esentiala. Acelasi lucru este necesar si intre proiectant si croitor, deoarece acesta din urma trebuie sa inteleaga si sa aplice corect tot ceea ce vine de la proiectant, si astfel sa se obtine un produs finit exact asa cum a fost conceput de designer.
Colaborarea designerului cu proiectantul vestimentar incepe de la schita artistica a modelului. Impreuna ei realizeaza schita tehnica a modelului care infatiseaza modelul atat din fata, cat si din spate si contine liniile de model de pense, cute sau cret, caracteristicile modelului, destinatie, dimensiuni, materiale precum si culori folosite. Fisa tehnica contine si metode de asamblare sau finisare preferate de designer pentru modelul respectiv, cat si marimea pentru care se va face primul model, modelul etalon sau seria 0.
Modificarea tiparului clasic
Din acest moment incepe „drumul”, munca propriu-zisa a proiectantului vestimentar si anume obtinerea tiparelor modelului. Pentru inceput, el trebuie sa identifice tiparele clasice de care are nevoie pentru obtinerea tiparelor finale, adaptate modelului. Odata identificate, acestea se copiaza si se folosesc pentru a schita pe ele liniile de transformare conform observatiilor facute pe schita tehnica a modelului impreuna cu designerul.
Observatiile se fac folosind ca repere liniile de contur ale tiparului clasic, precum si punctele de baza ale tiparului clasic (ex: punctul de talie, sold, terminatie, etc.). Se folosesc aprecieri ale unor dimensiuni sau forme, indicatii ale unor dimensiuni si comparatii pentru a stabili anumite puncte sau linii de model. De asemenea, in functie de model se aplica metode de evazare, closare, introducere de cute, cret sau falduri, transfer de pense sau introducere de cusaturi, etc.
Modificarile tiparului clasic in model se pot face intr-o singura etapa pentru modelele simple sau in 2-3 etape pentru modelele mai complexe. Odata terminate operatiile de transformare, se trece la separarea fiecarei bucati de tipar model obtinute.
