Avem nevoie de oameni frumosi, care sa ne inspire, sa ne motiveze, sa ne arate ca „se poate” atunci cand ne pierdem speranta, indrazneala, motivatia…
Pe doamna Rita si pe domnul Petre i-am cunoscut la unul din cursurile Atelierele ILBAH. Doi oameni frumosi, tineri sufleteste, aflati intr-o perpetua cautare… Cautarea acelui „ceva” care sa-i implineasca. Imi spun, cu zambetul pe buze, ca au reusit sa il gaseasca: se numeste pasiunea comuna pentru fotografie.
Doamna Rita este evreica. „ Ma cheama Zilberman. Inseamna
Cursul de Fotografie, o terapie prin care sa nu se mai simta invalida sufleteste:
Doamna Rita si-a gasit rostul in viata de cand cu acest curs de fotografie. Vorbeste cu drag si cu mult entuziasm despre aceasta pasiune…
Fata i se intristeaza, dintr-o data… Imi spune asa, ca o confesiune, ca a vrut sa faca acest curs in memoria baiatului ei. Baiat pe care l-a pierdut cand avea doar 19 ani. Si caruia i-a promis, inclusiv in visurile sale, ca ii va indeplini dorinta pe care el nu a mai avut timp sa o concretizeze aici, pe Pamant: aceea de a surprinde emotia, trairea, frumosul, esenta a tot ce ne inconjoara, cu ajutorul fotografiilor. Practic, imi spune doamna Rita „cursul acesta, pentru mine, este o terapie. Incerc sa nu mai poleiesc trecutul, sa nu ma mai simt un om invalid sufleteste, iar fotografia ma ajuta sa ma redescopar”.
Album foto in memoria copilului pierdut
Nu vreau sa insist prea mult pe marginea acestui subiect atat de dureros pentru ea. Incerc sa merg mai departe cu discutia…Insa, totul, de la acest punct trist la vietii sale pleaca. Toata indrazneala, toate ambitiile, toata frumusetea cu care vrea sa traiasca, doamna Rita, pentru baiatul ei le face…
A scos o carte comemorativa si vrea acum si un album foto. „ Lui Silviu ii placea deșertul. Il fascina, deopotriva, tot ce tine de emotia umana. Eu asta incerc sa surprind in fotografiile mele… Si vreau sa fac un album inchinat lui.”
Fosti soti, acum cei mai buni prieteni, uniti de pasiunea pentru fotografie
In timp ce doamna Rita imi vorbeste, domnul Petre sta langa ea si o asculta. O aproba, din cand in cand…. E semn ca se cunosc. E semn ca ii leaga multe si au impartasit la fel de multe in viata aceasta… Imi spun, intr-un moment de pura sinceritate, ca au fost casatoriti. Insa, viata nu i-a vrut impreuna. Nu ca si cuplu, cel putin… Ci doar ca foarte buni prieteni, cei mai buni prieteni.. Practic, domnul Petre este cel care a inscris-o pe doamna Rita la cursul de fotografie… „ Am acceptat, fiindca eu cautam de mult sa imi indeplinesc acest vis… Acum, cand am parcurs deja jumatate din acest curs, sa stiti ca ne si criticam fotografiile. Si eu lui, si el mie. (n.r. rade) Da, si nu ne suparam, luam totul ca pe ceva constructiv” .
Meditatie prin fotografie
Domnul Petre (Petre Titoiu) a schimbat opt meserii in viata. Toate i-au produs satisfactii si l-au implinit ca om. Acum, scrie. Scrie poezii si are trei carti scoase. Vrea sa invete sa faca si fotografii. „ Fiindca in viata niciodata nu e prea tarziu sa iti indeplinesti un vis. Fiindca ma simt aidoma unei statui careia ii lipsesc finisajele. Iar finisajele, eu le obtin acum, participand la acest curs de fotografie. Invat sa meditez, prin fotografie. Invat sa ma bucur si sa admir tot ce a facut Dumnezeu. De la frunza, floare, un fir de praf, pana la trairile si emotiile oamenilor. Poti cunoaste oamenii prin fotografii. Poti distinge binele de rau si frumosul de urat. Multe poti face prin intermediul acestei arte” imi spune domnul Petre.
La Atelierele ILBAH am gasit caldura umana
Ii mai intreb, pe final, de ce au ales Atelierele ILBAH pentru a-si indeplini un vis. Imi spun, ambii, ca aici au gasit intelegere, au gasit caldura umana si se simt ca intr-o familie. Acea familie, pe care, in cazul doamnei Rita, Dumnezeu a hotarat, in urma cu foarte multi ani, sa nu i-o lase intreaga… Iar acum, oamenii de la Atelierele ILBAH au reusit, fara ca macar sa realizeze, sa ii readuca zambetul pe buze, sa o faca, din nou, sa creada in viata. Si in visuri… Iar “plecatul la vanatoare” cu aparatul foto de gat este cea mai frumoasa si autentica senzatie traita…
Si inca ceva, in incheiere. Doamna Rita are 70 de ani. Iar domnul Petre 73. Varste la care alti oameni se gandesc deja ca incep sa isi incheie socotelile cu viata. Ei bine, nu ei… Pentru ei, viata de-abia acum incepe… Sau, mai bine zis, viata continua! Intr-un ritm frumos, intr-un ritm nebun, alert, unic si atat de autentic!
